Amplitudinea şi faza unei mişcări oscilatorii
Definiţie[]
Se numeşte oscilaţie (sau mişcare oscilatorie) fenomenul fizic în decursul căruia anumite mărimi ale unui sistem fizic variază în timp în mod periodic sau cvasiperiodic, având loc o transformare a energiei dintr-o formă în alta reversibil sau parţial reversibil.
Un sistem fizic izolat, care este pus în oscilaţie printr-un impuls, efectuează oscilaţii libere sau proprii, cu o frecvență numită frecvență proprie a sistemului oscilant.
Clasificare[]
Oscilaţiile pot fi clasificate după mai multe criterii.
Din punct de vedere al formei de energie dezvoltată în timpul oscilaţiei, putem întâlni:
- oscilaţii elastice, mecanice (au loc prin transformarea reciprocă a energiei cinetice în energie potențială)
- oscilaţii electromagnetice: au loc prin transformarea reciprocă a energiei electrice în energie magnetică
- oscilaţii elctromecanice: au loc prin transformarea reciprocă a energiei mecanice în energie electromagnetică.
Din punct de vedere al conservării energiei sistemului oscilant, avem:
- oscilaţii nedisipative, ideale sau neamortizate: energia totală se conservă;
- oscilaţii disipative sau amortizate: energia se consumă în timp;
- oscilaţii forţate sdau întreţinute: se furnizează energie din exteriorul sistemului pentru compensarea pierderilor.
Mărimi caracteristice[]
Mişcarea oscilatorie este proiecţia unei mişcări circulare.
Fie S(t) mărimea fizică ce caracterizează o oscilaţie. Atunci, dacă T este perioada oscilaţiei:
Media lui S pe o perioadă se calculează prin relaţia:
Prin definiţie, valoarea efectivă a lui S este dată de:
Alte mărimi caracteristice:
- amplitudinea A
- frecvența
- viteza unghiulară
- perioada T
- faza
Avem:
deci:
Vezi şi[]
Resurse[]
- Scribd.com
- Oscilaţii şi unde elastice
- Dumitru Luca, Cristina Stan, Oscilaţii şi unde (copie la Wikia)
- EqualRightsForAll.net