Math Wiki
Amplitudinea şi faza unei mişcări oscilatorii

Amplitudinea şi faza unei mişcări oscilatorii

Definiţie[]

Se numeşte oscilaţie (sau mişcare oscilatorie) fenomenul fizic în decursul căruia anumite mărimi ale unui sistem fizic variază în timp în mod periodic sau cvasiperiodic, având loc o transformare a energiei dintr-o formă în alta reversibil sau parţial reversibil.

Un sistem fizic izolat, care este pus în oscilaţie printr-un impuls, efectuează oscilaţii libere sau proprii, cu o frecvență numită frecvență proprie a sistemului oscilant.

Clasificare[]

Oscilaţiile pot fi clasificate după mai multe criterii.

Din punct de vedere al formei de energie dezvoltată în timpul oscilaţiei, putem întâlni:

  • oscilaţii elastice, mecanice (au loc prin transformarea reciprocă a energiei cinetice în energie potențială)
  • oscilaţii electromagnetice: au loc prin transformarea reciprocă a energiei electrice în energie magnetică
  • oscilaţii elctromecanice: au loc prin transformarea reciprocă a energiei mecanice în energie electromagnetică.

Din punct de vedere al conservării energiei sistemului oscilant, avem:

  • oscilaţii nedisipative, ideale sau neamortizate: energia totală se conservă;
  • oscilaţii disipative sau amortizate: energia se consumă în timp;
  • oscilaţii forţate sdau întreţinute: se furnizează energie din exteriorul sistemului pentru compensarea pierderilor.

Mărimi caracteristice[]

Mişcarea oscilatorie este proiecţia unei mişcări circulare.

Mişcarea oscilatorie este proiecţia unei mişcări circulare.

Fie S(t) mărimea fizică ce caracterizează o oscilaţie. Atunci, dacă T este perioada oscilaţiei:

Media lui S pe o perioadă se calculează prin relaţia:

Prin definiţie, valoarea efectivă a lui S este dată de:

Alte mărimi caracteristice:

  • amplitudinea A
  • frecvența
  • viteza unghiulară
  • perioada T
  • faza

Avem:

deci:

Vezi şi[]

Resurse[]