Fie date cercul şi un segment de lungime l (fig. 1).
Ducem prin O o dreaptă arbitrară care intersectează a doua oară cercul în P.
Cu ajutorul compasului construim pe dreapta OP punctele şi de o parte şi de alta a lui P astfel încât:
Locul geometric al punctelor şi când dreapta OP variază este melcul lui Pascal.
Observaţie.
Melcul lui Pascal este o concoidă generalizată.
Cazul 1.
(curba 1: ) melcul se intersectează pe el însuşi în nodul O formând două bucle - o buclă exterioară şi o buclă interioară
Construcţia tangentelor: Construim în cercul K corzile OD şi OE de lungime l.
Cazul 2.
(curba 2) curba interioară se restrânge la polul O care devine punct de întoarcere. Curba se numeşte în acest caz cardioidă.
Cazul 3.
(curba 3: )
Melcul lui Pascal este o curbă închisă care nu se autointersectează.
Polul este situat în interiorul curbei la distanţă de aceasta.
Curba nu are puncte de întoarcere dar are două puncte de inflexiune: R şi Q.
Atunci când creşte de la 1 la creşte ş unghiul de la 0 la
Peste acestă valoare, pentru tinzând la 2 , măsura unghiului tinde la 0.
Cazul 4.
punctele de inflexiune se anulează confundându-se cu vârful C.
Melcul ia o formă ovală şi păstrează această formă pentru orice valoare a raportului (curba 4: ).
Punctele şi care sunt situate cel mai departe de axă sunt asociate valorii
Caracteristici ale curbei[]
Punctul O se numeşte pol.
Cercul se numeşte cerc de bază.
OB este axă de simetrie.
Axa melcului intersectează melcul în punctul O dacă acesta aparţine melcului şi în două puncte A şi C numite vârfuri.
Forma curbei depinde de relaţia dintre segmentele şi
Observaţie
Ecuaţia reprezintă figura ce conţine numai punctele ce satisfac definiţia melcului lui Pascal.
Având în vedere sistemul de ecuaţii de schimbare a [[coordonate carteziene|coordonatelor carteziene în coordonate polare şi ecuaţia (1), obţinem:
relaţie care conduce la ecuaţia curbei în coordonate polare.
Observaţie.
Melcul lui Pascal este o curbă raţională.
Construcţia tangentei (Metoda II)[]
Construim perpendiculara TM în M pe normala NM.
TM este tangenta căutată (fig. 3).
Construcţia normalei[]
Fie M un punct al curbei.
Dreapta MO intersectează cercul a doua oară într-un punct P (fig. 3).
Fie N punctul diametral opus lui P.
Dreapta NM este normala căutată.
Relaţia cu cercul[]
Locul geometric al picioarelor perpendicularelor duse dintr-un punct O la tangentele unui cerc este melcul lui Pascal.
Dacă O este situat în planul cercului atunci O este polul curbei, cercul de bază are ca diametru segmentul iar segmentul de lungime l este egal cu raza r a cercului.
Dacă punctul O aparţine cercului, melcul lui Pascal devine cardioidă.
Lungimi şi arii[]
a) Lungimea cardioidei este de 8 ori mai mare ca lungimea diametrului cercului de bază:
b) Aria descrisă de raza melcului într-o mişcare de rotaţie completă este următoarea:
Având în vedere simetria curbei faţă de axa Ox este suficient să calculăm jumătate din aria căutată.
Astfel avem:
Deci aria descrisă de raza melcului într-o mişcare de rotaţie completă este:
În absenţa buclei S reprezintă aria mărginită de melc.
În cazul existenţei buclei are loc ecuaţia unde şi sunt date de expresiile:
unde
unde
De unde obţinem:
Deci aria căutată este:
Analog se determină S_2.
Analog se demonstrează faptul că aria cardioidei este şi este de 6 ori mai mare decât aria cercului de bază.