Math Wiki
Math Wiki
Advertisement
Melcul lui Pascal fig

Fig. 1

Definiţie şi construcţie[]

Fie date cercul şi un segment de lungime l (fig. 1). Ducem prin O o dreaptă arbitrară care intersectează a doua oară cercul în P. Cu ajutorul compasului construim pe dreapta OP punctele şi de o parte şi de alta a lui P astfel încât:

Locul geometric al punctelor şi când dreapta OP variază este melcul lui Pascal.


Observaţie. Melcul lui Pascal este o concoidă generalizată.


Cazul 1.

(curba 1: ) melcul se intersectează pe el însuşi în nodul O formând două bucle - o buclă exterioară şi o buclă interioară

Construcţia tangentelor: Construim în cercul K corzile OD şi OE de lungime l.


Cazul 2.

(curba 2) curba interioară se restrânge la polul O care devine punct de întoarcere. Curba se numeşte în acest caz cardioidă.

Cazul 3.

(curba 3: ) Melcul lui Pascal este o curbă închisă care nu se autointersectează. Polul este situat în interiorul curbei la distanţă de aceasta. Curba nu are puncte de întoarcere dar are două puncte de inflexiune: R şi Q. Atunci când creşte de la 1 la creşte ş unghiul de la 0 la Peste acestă valoare, pentru tinzând la 2 , măsura unghiului tinde la 0.


Cazul 4.

punctele de inflexiune se anulează confundându-se cu vârful C. Melcul ia o formă ovală şi păstrează această formă pentru orice valoare a raportului (curba 4: ). Punctele şi care sunt situate cel mai departe de axă sunt asociate valorii


Caracteristici ale curbei[]

Punctul O se numeşte pol. Cercul se numeşte cerc de bază. OB este axă de simetrie. Axa melcului intersectează melcul în punctul O dacă acesta aparţine melcului şi în două puncte A şi C numite vârfuri. Forma curbei depinde de relaţia dintre segmentele şi

Ecuaţia curbei[]

Ecuaţia în coordonate carteziene[]

Ecuaţia melcului lui Pascal în coordonate carteziene este următoarea:

  (1)

Ecuaţia reprezintă figura formată din melcul lui Pascal şi polul O, ce poate să aparţină locului geometric definit mai sus (cazul curbelor 3 şi 4).

Demonstraţie. Pentru a obţine ecuaţia melcului lui Pascal considerăm ecuaţia cercului

  (2)

Punctele şi verifică ecuația polară astfel încât avem formulele:

  (3)
  (4)

Din (3) rezultă:

Înlocuind (4) şi (5) în (2), obţinem:

Ridicând la pătrat, obţinem ecuaţia melcului lui Pascal:

Ecuaţia în coordonate polare[]

Ecuaţia în coordonate polare este:

Observaţie Ecuaţia reprezintă figura ce conţine numai punctele ce satisfac definiţia melcului lui Pascal. Având în vedere sistemul de ecuaţii de schimbare a [[coordonate carteziene|coordonatelor carteziene în coordonate polare şi ecuaţia (1), obţinem:

relaţie care conduce la ecuaţia curbei în coordonate polare.

Melcul lui Pascal fig

Fig. 2

Ecuaţiile parametrice[]

Ecuațiile parametrice ale curbei sunt:

sau echivalent:


Observaţie. Melcul lui Pascal este o curbă raţională.

Construcţia tangentei (Metoda II)[]

Melcul lui Pascal fig

Fig. 3

Construim perpendiculara TM în M pe normala NM. TM este tangenta căutată (fig. 3).

Construcţia normalei[]

Fie M un punct al curbei. Dreapta MO intersectează cercul a doua oară într-un punct P (fig. 3). Fie N punctul diametral opus lui P. Dreapta NM este normala căutată.

Relaţia cu cercul[]

Locul geometric al picioarelor perpendicularelor duse dintr-un punct O la tangentele unui cerc este melcul lui Pascal. Dacă O este situat în planul cercului atunci O este polul curbei, cercul de bază are ca diametru segmentul iar segmentul de lungime l este egal cu raza r a cercului. Dacă punctul O aparţine cercului, melcul lui Pascal devine cardioidă.

Lungimi şi arii[]

a) Lungimea cardioidei este de 8 ori mai mare ca lungimea diametrului cercului de bază:


b) Aria descrisă de raza melcului într-o mişcare de rotaţie completă este următoarea:

Având în vedere simetria curbei faţă de axa Ox este suficient să calculăm jumătate din aria căutată. Astfel avem:

Deci aria descrisă de raza melcului într-o mişcare de rotaţie completă este:

În absenţa buclei S reprezintă aria mărginită de melc. În cazul existenţei buclei are loc ecuaţia unde şi sunt date de expresiile:

unde

unde

De unde obţinem:

Deci aria căutată este:

Analog se determină S_2. Analog se demonstrează faptul că aria cardioidei este şi este de 6 ori mai mare decât aria cercului de bază.


Resurse[]

Advertisement