Jean Bernoulli (cunoscut şi ca Johann Bernoulli) (1667 - 1748) a fost un matematician elveţian. Profesor la Groningen şi, după moartea fratelui său, Jacques, la Basel, unde a avut ca elevi pe Euler, Cantor, Clairaut. Membru al Academiei de Ştiinţe din Paris şi al Academiei de Ştiinţe din Petersburg.
Lucrări de teoria ecuaţiilor diferenţiale (ecuaţiile de tip Bernoulli); a contribuit, alături de Leibniz, la răspândirea calculului diferenţial şi integral şi a introdus metoda de integrare a funcţiilor raţionale.
Împreună cu Jacques Bernoulli, a iniţiat cercetări care au condus la apariţia calculului variaţional (problema izoperimetrelor,[1] descoperirea cicloidei).
Lucrări de mecanică (principiul deplasărilor virtuale), astronomie (elaborând o teorie despre maree), chimie, optică.
Opere[]
A scris un manual de calcul integral Lectiones mathematicae de methodo integralium alusque (1742), precum şi unul de calcul diferențial Lectiones de calculo differentialium (1691 - 1692), manuscris descoperit abia în anul 1920 şi publicat în 1923.
Note[]
- ↑ Vezi articolul: Inegalitatea izoperimetrică.
Familia Bernoulli | ||
Jacques Bernoulli (Jakob Bernoulli) (1654 - 1705) Ecuația diferențială de tip Bernoulli Numerele lui Bernoulli Lemniscata lui Bernoulli Operatorul Bernoulli Inegalitatea lui Bernoulli |
-frate- | Jean Bernoulli (Johann Bernoulli) (1667 – 1748) Identitatea lui Bernoulli Regula lui Bernoulli |
| fiu | | ||
Daniel Bernoulli (1700–1782) Legea lui Bernoulli Teoria cinetică a gazelor Teoria probabilităților |