funcţiile elementare ca cele trigonometrice, exponenţiale, logaritmice;
calculul diferenţial şi integral al funcţiilor de o variabilă reală
elementele de bază din geometria analitică în plan.
În secţiunile 1.3 şi 1.5 vor fi expuse noţiuni legate de calculul matricial.
În cele ce urmează se vor prezenta câteva din notaţiile utilizate ulterior.
Mulţimea numerelor reale este notată
Aceasta conţine numerele întregi numerele raţionale unde şi sunt întregi şi numerele iraţionale, cum ar fi
Elementele lui pot fi reprezentate ca puncte pe o dreaptă (dreapta reală).
Reprezentarea unor puncte pe dreapta reală
Dacă atunci se poate defini intervalul închis ca fiind format din toate numerele cu proprietatea şi
intervalul deschis conţinând toate numerele pentru care
În mod similar se pot defini intervalele semideschise şi
Reprezentarea geometrică a intervalelor şi
Valoarea absolută a unui număr este definită ca:
Se consideră cunoscută inegalitatea
Distanţa dintre punctele şi este
Se presupun cunoscute concepte ca submulţime, reuniune şi intersecţie a mulţimilor.
Exemplu de grafic al unei funcţii definite pe un interval semideschis
O funcţie (aplicaţie sau transformare) reprezintă o lege, regulă prin care oricărui element i se asociază un element din se numeşte domeniul de definiţie al funcţiei, iar codomeniul.
Mulţimea care este alcătuită din toate valorile lui se numeşte imaginea funcţiei şi se notează
Se observă că
Faptul că funcţia trimite către se notează
Graficul unei funcţii este mulţimea punctelor din plan de coordonate
Notaţia înseamnă unde
Se presupune cunoscută suma primilor naturale:
Derivata unei funcţii se notează sau iar integrala definită se scrie