Binormala [lat. bis "de două ori", normală] este normala la o curbă, perpendiculară pe planul osculator al curbei în acel punct.
Pentru o curbă dată prin ecuaţiile parametrice: ecuaţiile binormalei sunt:
unde şi derivatele lor sunt luate în punctul considerat.
Noţiunea de binormală a fost introdusă de Euler (1782), iar denumirea a fost propusă de Barré de Saint-Venant (1845).