Aurel Angelescu
Aurel Angelescu (1886 - 1938) a fost un matematician român. Studii la Paris (doctor la Sorbona, 1916). Profesor la Universitatea din Cluj (agregat din 1919, titular din 1922) şi Bucureşti (din 1930).
Contribuţii privind diferite clase de polinoame şi funcţiile lor generatoare (generalizând polinoamele lui Legendre, Hermite, Appell, Laguerre), integrarea ecuaţiilor diferenţiale liniare, seriile trigonometrice.
Cea mai valoroasă operă a sa este: Lecţiuni de calcul diferenţial (1927).
In ultima clasa de liceu l-a avut ca profesor pe Nicolae Abramescu, care isi incepea pe atunci cariera sa didactica. Abramescu s-a mandrit totdeauna ca in prima lui serie de liceeni l-a avut ca elev pe Aurel Angelescu, care, ulterior, intrecandu-si maestrul, si-a trecut doctoratul in matematici cu cativa ani inaintea lui Abramescu.
Licenta in matematici si-a luat-o in Franta la Sorbona, iar pe 7 aprilie 1916 si-a trecut doctoratul cu o teza avand ca subiect: Sur les polynomes generalisant les polznomes de Legendre et d’Hermite et sur le calcul approche des integrales multiples. Subiectul i-a fost inspirat de lucrarile lui Paul Appell, privind polinoamele lui Hermite. De altfel, Paul Appell a fost maestrul preferat al lui Angelescu la Paris; el a facut parte si din comisia care a examinat teza de doctorat a lui Anghelescu. Mai tarziu cand Paul Appell a scos tratatul intitulat Fonctions hyperspheriques. Polznomes d’Hermite, el a citat atat din teza de doctorat a lui Angelescu, cat si din alte memorii ale acestuia privind polinoamele lui Hermite.
Dupa doctorat e intoarce in tara si la propunerea profesorului Titeica este numit, cu incepere de la 1 noiembrie 1919, profesor agregat de teoria functiilor la Facultatea de stiinte a Universitatii in Cluj, catedra la care a fost titularizat in 1922. aici a functionat pana in anul 1930.
Angelescu impreuna cu Gh. Bratu si cu N. Abramescu iar mai tarziu P. Sergescu au pus multa ravna si multa munca pentru organizarea invatamantului atematic romanesc. Ei au redactat toate cursurile necesare studentilor, in special cursuri de initiere. Ngelescu a redactat Lectiile de calcul diferential editat in 1927. A sprijinit n 1929 aparitia revistei „Mathematica”, o revista de inalta tinuta stiintifica.
Intre 1927-1928 a fost decan al Facultatii de stiinte. In 1930 a fost chemat ca profesor titular de algebra superioara si teoria numerelor la Facultatea de stiinte a Universitatii din Bucuresti ca succesor al lui Lalescu. La aceasta catedra a predat pana la deces.
In timpul vietii a publicat peste 50 de lucrari didactice si memorii in tara si strainatate.